Vegetaţia Moldovei

 Expoziţia Vegetaţia Moldovei

Pentru crearea expoziţiei Vegetaţia Moldovei a fost alocat un teritoriu cu suprafaţa de 15 ha. Timp de 38 ani (1972-2010) au fost efectuate lucrări de mobilizare a genofondului şi de creare a expoziţiei Vegetaţia Moldovei. În microexpoziţiile forestiere au fost plantaţi circa 20 mii arbori, 12 mii arbuşti. Au fost aduse brazde cu înveliş ierbos şi instalate în principalele microexpoziţii forestiere şi de stepă. Pentru crearea expoziţiei Vegetaţia Moldovei a fost mobilizat genofond autohton a 32 specii de arbori, 18 specii de arbuşti şi peste 400 specii de plante ierboase. În rezultatul acestor lucrări au fost create 12 microexpoziţii cu vegetaţie forestieră, o microexpoziţie cu vegetaţie de stepă şi o microexpoziţie cu vegetaţie de luncă.

Noţiuni şi metode folosite la crearea expoziţiei

Expoziţia Vegetaţia Moldovei include prezentarea unor suprafeţe cu  comunităţi forestiere, de stepă şi de luncă cu elemente floristice autohtone pe un teritoriu restrîns de 15 ha. Este creată cu scopul de a pune în lumină diversitatea şi specificul comunităţilor vegetale din Moldova şi pentru conservarea ex situ a speciilor de plante rare. Această expoziţie este folosită în scopuri didactice. Aici au loc lucrări practice cu studenţii de la facultăţile de biologie, silvicultură, farmaceutică a diferitor universităţi, colegii, licee.  Strategia  creării expoziţiei a fost elaborată în baza legităţilor de formare şi răspândire a comunităţilor vegetale din Moldova.

Microexpoziţia include prezentarea unui tip de comunitate vegetală (tip de pădure) creată pe o mică suprafaţă din Expoziţia Vegetaţia Moldovei cu scopul de a pune în lumină caracteristicile şi specificul (compoziţia, structura ş. a.). Microexpoziţiile au fost create după principii fitocenotice. Ca model de creare a fiecărei microexpoziţii s-au luat tipurile de păduri, comunităţile de stepă, de luncă din natura Moldovei (Gheideman ş. a., 1964; Postolache, 1995).

La lucrările de plantare au fost folosite metode cunoscute în silvicultură şi în construcţia Grădinilor Botanice. S-a stăruit ca toate plantările să se efectueze în stil neregulat.

Vegetaţia forestieră a inclus crearea unor suprafeţe de păduri atribuite la 12 tipuri de păduri mai larg răspândite în Moldova. S-a propus ca hotarele fiecărei microexpoziţii (tip de pădure) să fie marcate prin drumuri. Plantările au fost începute în anul 1972. Mai întâi s-a plantat stejarul pedunculat, puţin mai târziu fagul, gorunul, stejarul pufos şi speciile însoţitoare. Plantele ierboase au fost incluse la momentul de încheiere a coronamentului. Arborii şi arbuştii au fost plantaţi în stil neregulat. Marea majoritate a arborilor, arbuştilor şi ierburilor au fost aduse din ecosistemele spontane. S-a stăruit să se respecte corespondenţa materialului mobilizat cu tipul de pădure planificat.

2. Caracterizare generală a teritoriului. Principiile de amplasare a microexpoziţiilor

Expoziţia Vegetaţia Moldovei este amplasată în partea de Est a Grădinii Botanice. Teritoriul are condiţii naturale (relief, soluri, condiţii hidrologice) cât se poate de variate şi corespunde în mare măsură cerinţilor de amplasare a tipurilor principale de vegetaţie.

O mare parte a teritoriului este amplasat în 2 văi cu versanţi de diferite expoziţii. Al treilea teren este situat pe un versant cu expoziţie Nord, câteva suprafeţe ieşite în platouri şi o suprafaţă de luncă care coboară până la lacuri. Mai jos prezentăm o scurtă caracterizare a acestor sectoare.

1. Valea Mare se află în partea de Est a teritoriului Grădinii Botanice şi începe în apropiere de poarta de Est şi are deschidere spre Lacul Mare de Jos. Lungimea Văii Mari este de 420 m.
2. Valea Mică începe în apropiere de blocul de laboratoare şi se deschide în valea râuşorului. Lungimea Văii Mici este de 200 m.
3. Versantul văii râuşorului începe în apropiere de blocul de laboratoare şi coboară până în luncă. Ocupă suprafaţa între siringariu şi colecţia de ulm. Lungimea versantului este de 200m.
4. Sectorul de luncă  începe de la cărarea asfaltată care trece peste podul 2 până la damba de jos a Lacului Mare. Este o fâşie cu vegetaţie ierboasă care alternează cu pâlcuri de arbori şi arbori solitari.

Microexpoziţiile au fost amplasate în dependenţă de condiţiile de relief, sol şi climă. Cele două văi cu versanţi de diferite expoziţii şi înclinaţii au fost repartizate pentru crearea formaţiunilor forestiere caracteristice pentru partea Centrală a Moldovei.

Microexpoziţia pădurii de stejar pedunculat cu cireş, caracteristică pentru Nordul Moldovei a fost amplasată pe un versant cu expoziţie nordică, care urmează după valea mică în apropiere de blocul tehnic. În partea de jos a acestui versant s-au păstrat suprafeţe mici de plop alb şi salcie.       Partea superioară a versantului râului între Valea Mare şi Valea Mică a fost distribuit pentru crearea unei suprafeţe cu vegetaţie de stepă.

3. Vegetaţia forestieră

Expoziţia Vegetaţia Moldovei a avut ca obiectiv principal crearea unor suprafeţe de păduri caracteristice pentru Moldova. La crearea suprafaţelor de păduri drept reper s-au luat pădurile spontane de fag, gorun, stejar pedunculat şi stejar pufos.

3.1. Microexpoziţia  pădure de fag

În anii 1976-1978 au fost plantate speciile însoţitoare: gorunul (Quercus petraea), teiul argintiu (Tilia tomentosa, T. cordata), paltinul de munte (Acer pseudoplatanus), paltinul de câmp (Acer platanoides), exemplare solitare de dârmoz (Viburnum lantana), sânger (Swida sanguinea), corn (Cornus mas). Cu materialul săditor s-au adus câteva specii de plante ierboase: pecetea lui Solomon (Polygonatum latifolia), rogozul (Carex brevicollis, C. pilosa), leurda (Allium ursinum). În prezent gradul de acoperire a ierburilor este foarte redus (5%). Se mai întâlnesc aşa specii de plante ierboase: Anemonoides ranunculoides, Isopyrum thalictroides, Tulipa bibersteinana, Scopolia carniolica, Glechoma hirsuta, Hedera helix, Viola reichenbachiana. Sub coroanele fagilor la marginea pădurii este un pâlc de vonicer (Euonymus nana) specie rară inclusă în Cartea Roşie a Moldovei. Sunt câteva exemplare de dumbrăviţă (Epipactis heleborine). Astăzi noi avem un arboret pur de fag cu consistenţa coronamentului 0,8-0,9, înălţimea de 15 m şi de o productivitate mijlocie foarte asemănător cu arboretele spontane.

3.1. Fagetul

Pentru crearea microexpoziţiei de fag a fost dat un teritoriu cu suprafaţa de  30 ari în Valea Mică, pe un versant cu expoziţie nord-vest, cu un grad de înclinare a versantului de 6-8º. Microexpoziţia de fag este amplasată în coordonatele geografice: Latitudine N 47°2´24˝,Longitudine Eo 28°39´36˝,Altitudine  65 m. Substratul litologic este luto-nisipos. Sol mijlociu profund, cu o structură luto-nisipoasă, grad de umiditate reavăn, bogat în humus.

Până a fi plantat acest teritoriu a fost ocupat de o pajişte degradată care alterna cu pâlcuri de arbori şi arbuşti. În anul 1975  pământul a fost arat şi pregătit  pentru  plantare. Mai întâi a fost sădit fagul — 1050 puiet de vârsta 3-4 anit aduşi din Rezervaţia Codrii şi pădurea Sadova (parcela 8).

În anii 1976-1978 au fost sădite speciile însoţitoare: gorunul(Quercus petraea), teiul argintiu (Tilia tomentosa), paltinul de munte (Acer pseudoplatanus), paltinul de câmp(Acer platanoides). Au mai fost plantaţi exemplare solitare de dârmoz (Viburnum lantana), sânger(Swida sanguinea), corn (Cornus mas). Sub coroanele fagilor la marginea pădurii este un pâlc de vonicer(Euonymus nana) specie rară inclusă în Cartea Roşie a Moldovei. Cu materialul săditor s-a adus câteva specii de plante ierboase: pecetea lui Solomon (Polygonatum latifolia), rogozul (Carex brevicollis, C. pilosa), leurda (Allium ursinum). Sunt câteva exemplare de dumbrăviţă (Epipactis heleborine). La al 8 an după plantare coronamentul arborilor a atins un mare grad de încheiere şi sau format condiţii dificile pentru dezvoltarea învelişului ierbos. În prezent gradul de acoperire a ierburilor este foarte redus (5%). Se întâlnesc exemplare solitare şi grupuri mici de plante ierboase: Anemonoides ranunculoides, Isopyrum thalictroides, Tulipa bibersteinana, Scopolia carniolica, Glechoma hirsuta, Hedera helix, Viola reichenbachiana.Azi noi avem un arboret pur de fag cu un grad de încheiere a coronamentului 0,9, înălţime de 16 m şi de o productivitate mijlocie foarte asemănător cu cele spontane.

Actualmente (august 2010) în microexpoziţia Faget sunt 578 arbori dintre care: 336 de fagi,  130 de carpeni, 58 de  paltini- de- câmp 14  paltini-de- munte, 10 goruni, 8 frasini, 8 tei- pucioşi, 2 arţari-  tătăreşti, 1 dud-negru, 1 tei argintiu.

3.2. Microexpoziţia tipului de pădure de gorun cu fag pădure de gorun cu fag

Pentru crearea microexpoziţiei de gorun cu fag a fost ales un teren (1,0 ha) în Valea Mică în apropiere de Blocul de laboratoare. Este amplasată în coordonatele geografice: Latitudine N 46°58´559˝, Longitudine Eo 28°53´ 39˝, Altitudine 81 m. În partea de Nord  contactează cu făgetul, la Nord est cu microexpoziţia de gorunet cu tei şi frasin, la Sud-est cu un drum asfaltat la sud şi vest contactează cu expoziţiile dendrariului.Sol mijlociu profund, cu o structură luto-nisipoasă, grad de umiditate reavăn, bogat în humus.

În anul 1975 a fost plantat fagul (Fagus sylvatica), iar în anii următori speciile însoţitoare: carpenul (Carpinus betulus), frasinul (Fraxinus excelsior), paltinul de munte (Acer pseudoplatanus), paltinul de câmp (Acer platanoides), gorunul (Quercus petraea), teiul (Tilia tomentosa, T. cordata), cireşul (Cerasus avium), jugastru (Acer campestre), mărul-pădureţ (Malus sylvestris), părul (Pyrus pyraster), sorbul (Sorbus torminalis). În anul 1978 au fost plantaţi arbuştii: sângerul (Swida sanguinea), păducelul (Crataegus monogyna), salbă moale (Euonymus europaea), lemn râiesc (Euonymus verrucosa), cornul (Cornus mas), dârmozul (Viburnum lantana). A apărut în această suprafaţă mult salcâm (Robinia pseudacaţia), mai puţin arţar american (Acer negundo), ulm (Ulmus pumila), cenuşar (Ailanthus altissima), măceş (Rosa canina), porumbrel (Prunus spinosa), lemn cânesc (Ligustrum vulgare), mure (Rubus caesius) care a fost eliminat.

În prezent în aceste locuri vegetează câteva specii de plante ierboase: rogozul (Carex brevicollis, C. pilosa), lăcrămioara (Convalaria majalis). Se mai întâlnesc: Scilla bifolia, Corydalis solida, Isopyrum thalictroides, Vinca minor, Viola ambigua, Geum urbanum, Ballota nigra, Hedera helix.

Impacturi naturale. Fagul a fost afectat de  seceta  din  vara anului 2007. S-au uscat  80 arbori de fag  mai ales, cei plantaţi pe soluri  lutoase pe versantul drept cu expoziţie sud-vest din Valea Mică.

 3.3. Microexpoziţia  pădure de gorun cu carpen

Pentru crearea microexpoziţiei de gorun cu carpen a fost repartizat un teren de  0,64 ha în partea mijlocie din Valea Mare având coordonatele geografice:  Latitudine N 46°58´58˝, Longitudine Eo 28°53´46˝, Altitudine  77 m. Acest gorunet se mărgineşte la nord cu microexpoziţia de stejar cu carpen, la sud-est cu pădurea de gorun cu tei şi frasin, iar de la est cu gorunet cu scumpie. Terenul cuprinde doi versanţi  şi fundul Văii Mari. În partea de sud-est în fundul văii apele subterane  apar la suprafaţă. Gradul de înclinare a versanţilor este de 4 -10º. Soluri  cenuşii de pădure, superficiale (15-30 cm) formate pe luturi nisipoase în vârfurile versanţilor şi mijlociu profunde(30-60cm) în partea de jos a versanţilor, luto nisipoase bogate în fracţiuni de nisip şi praf, umiditate de tipul reavăn, local reavăn-jilav şi reavăn-umed cu o capacitate mijlocie de aprovizionare cu apă. Într-o mică suprafaţă din văgăună apele subterane apar la suprafaţă, în restul suprafeţei apele subterane se adâncesc spre culmele versanţilor.

În 1976-1977 am adus puiet de 4-6 ani cu balot de sol, recoltaţi din parchete din ocolul silvic Căpriana. În anii 1977-1978 au fost plantate speciile însoţitoare: carpenul (Carpinus betulus), frasinul (Fraxinus excelsior), paltinul de munte (Acer pseudoplatanus), paltinul de câmp (Acer platanoides), teiul (Tilia tomentosa, T. cordata), cireşul (Cerasus avium), plopul tremurător (Populus tremula), jugastru (Acer campestre), mărul-pădureţ (Malus sylvestris), părul (Pyrus pyraster), sorbul (Sorbus torminalis). În anul 1978 au fost plantaţi arbuştii: sângerul (Swida sanguinea), păducelul (Crataegus monogyna), salba moale (Euonymus europaea), lemn râios (Euonymus verrucosa), cornul (Cornus mas), dârmozul (Viburnum lantana). Învelişul ierbos a fost creat din brazde de pământ cu rădăcini, rizomi, seminţe de diferite ierburi aduse din pădurea Durleşti, Căpriana şi Scoreni. Actualmente în această microexpoziţie vegetează următoarele specii de plante ierboase: Scilla bifolia, Corydalis solida, Corydalis cava, Anemonoides ranunculoides, Isopirum thalictroides, Gagea pusilla, G. lutea, Ficaria verna, Dentaria bulbifera, Pulmonaria officinalis, Aegopodium podagraria, Ajuga genevensis, Stellaria holostea, Mercurialis perenis, Allium ursinum, Scutellaria altissima, Latyrus niger, Scrophularia nodosa, Lilium martagon, Polygonatum latifolium, Hedera helix, Asarum europaeum, Glechoma hirsuta, Galeobdolon luteum, Euphorbia amygdaloides, Carex brevicollis, C. pilosa, Geum urbanum, Campanula rapunculus, Arum orientale, Viola mirabilis. S-a format un pâlc mare de iederă (Hedera helix), un pâlc mai mic de lăcrămioare (Convalaria majalis) şi un pâlc de hamei (Humulus lupulus). Aici vegetează  patru specii de plante rare: Scopolia carniolica, Cephalanthera damasonium, Epipactis heleborine, Lilium martagon.

3.4. Microexpoziţia pădure  de gorun cu tei şi frasin

Pentru crearea microexpoziţiei de gorun cu tei şi frasin a fost ales un teren de 1,46 ha în partea superioară a unui versant(altitudine 80-90m) a proeminenţei dintre cele două văi. Acest teren  este amplasat în coordonatele geografice: Latitudine N 46°58´56˝, Longitudine Eo 28°53´44˝, Altitudine  84 m.Gradul de înclinare a versantului este de 2-4º Apele subterane se află la o adâncime de 15m. Soluri cenuşii de pădure, foarte superficiale (cu grosime sub 15 cm) şi superficiale (15-30 cm), formate pe luturi nisipoase.

În iarna anului 1976-1977 dintr-un parchet din ocolul silvic Căpriana a fost adus puiet cu balot de vârsta 4 -5 ani şi plantat în suprafaţa destinată creării microexpoziţiei de gorun cu tei şi frasin. În anii 1975-1978 au fost plantate şi speciile însoţitoare: teiul argimtiu (Tilia tomentosa), frasinul (Fraxinus excelsior), carpenul (Carpinus betulus), cireşul (Cerasus avium), paltinul de câmp (Acer platanoides), jugastrul (Acer campestre). A mai fost sădiţi puieti de plop tremurător (Populus tremula), măr-pădureţ (Malus sylvestris), păr (Pyrus pyraster), arţar tătăresc (Acer tataricum). În aceşti ani au fost planţaţi arbuştii: corn (Cornus mas), sânger (Swida sanguinea), dârmoz (Viburnum lantana), păducel (Crataegus monogyna), clocotici (Staphylea pinnata), lemn-râios (Euonymus verucosa), salbă moale (Euonymus europaea), lemn cânesc (Ligustrum vulgare). Actualmente gradul de acoperire a ierburilor variază  de la 30 la 50%. Sunt pâlcuri unde domină firuţa (Poa nemoralis), rogozul (Carex brevicollis, C. pilosa), obsiga de-pădure (Brachypodium sylvaticum). Alte specii au o abundenţă mică: Convalaria majalis, Taraxacum oficinalis, Galium aparine, Glechoma hirsuta, Polygonatum latifolia, Polygonatum multiflorum, Ajuga reptans, Dactylis glomerata, Pyptatherum verescens, Mercurialis perennis, Veronica chamaedrys, Astragalus glycyphyllos, Galium molugo,  Stellaria holostea, Buglossoides arvensis, Hypericum hirsutum, Euphorbia amygdaloides, Viola mirabilis, Anemonoides ranunculoides, Lamium maculatum, Pulmonaria obscura, Corydalis solida, Carex precox, Viola rechenbachiana, Galeobdolon luteum, Lathyrus niger.

În rezultatul efectuării lucrărilor în microexpoziţia de gorun cu tei şi frasin avem un arboret format din 16 specii de arbori, 10 specii de arbuşti şi 37 specii de plante ierboase.

3.5. Microexpoziţia  pădure  de gorun cu scumpie

Pentru crearea  microexpoziţiei de gorun cu scumpie a fost ales un teren  de 0,43 ha în partea mijlocie a versantului cu expoziţie vest dinValea Mare. Este amplasat în coordonatele geografice: Latitudine N 46°58´62˝, Longitudine Eo 28°53´49˝ Altitudine 75 m. Acest teren se mărgineşte de la vest cu microexpoziţia de gorun cu carpen, la sud-est cu  pădurea de stejar pufos. Teritoriu dat se află în partea superioară a unui versant cu expoziţie sud-vest. Gradul de înclinare a versantului este de 4 -10º. Soluri  superficiale (15-30 cm) formate pe luturi nisipoase, în mijlocul versantului sol mijlociu profund (30-60cm)  de tipul reavăn, local reavăn-uscat  cu o capacitate mică  de aprovizionare cu apă.

Mai întâi a fost plantat gorunul (Quercus petraea). În aprilie 1976 dintr-un parchet din ocolul silvic Căpriana a fost adus puiet cu balot de gorun de vârsta 5-6 ani şi plantat în micoexpiziţia de gorun cu scumpie. Au mai fost plantate cîteva exemplare de frasin (Fraxinus excelsior), tei argintiu (Tilia tomentosa), tei pucios (Tilia cordata), cireş (Cerasus avium) şi arţar tătăresc (Acer tataricum). În toată suprafaţa a fost plantată scumpia, care repede s-a înmulţit şi a format desişuri care înăbuşă restul arbuştilor şi speciile din învelişul ierbos. Au mai fost plantaţi aşa specii de arbuşti: corn (Cornus mas), dârmoz (Viburnum lantana), lemn cânesc (Ligustrum vulgare), lemn râios (Euonymus verrucosa), sânger (Swida sanguinea), păducel (Crataegus monogyna). La inventarierea arborilor efectuată în anul 2002 au fost evidenţiaţi 338 arbori care aparţin la 7 specii. Învelişul ierbos este neuniform şi prezintă aşa specii de plante: Carex brevicoliis, Carex pilosa, Hedera helix, Glechoma hirsuta, Geum urbanum, Campanula rapunculus, Polygonatum latifolium, Convallaria majalis.

3.6. Microexpoziţia  pădure de stejar cu carpen

Microexpoziţia  pădure stejar cu carpen a fost amplasată la cele mai joase altitudini din Valea Mare de la gura acesteia până în apropiere de mijlocul ei. Coordonatele geografice  sunt următoarele: Latitudine N 46°58´62˝, Longitudine Eo 28°53´40˝ Altitudine 66 m. Apele subterane se află la adâncimea de 2 m şi variază nesemnificativ  în perioada de vegetaţie. Soluri mijlociu profunde (30-60 cm) şi profunde (60-90cm). Suprafaţa alocată pentru crearea microexpoziţiei de stejar cu carpen este de 1,9 ha. Acest teren in partea de sud-vest se mărgineşte cu microexpoziţia de stepă, in sud hotarul de despărţire este drumul dintre această microexpoziţie şi microexpoziţia de gorun cu carpen, iar in partea de est se mărgineşte cu microexpoziţia de stejăret cu porumbar.

În primăvara anului 1972 acest teren a fost arat şi pregătit pentru plantare.La începutul lui aprilie 1972 pe toată suprafaţa a fost plantat puiet de stejar. În anul 1975 s-a plantat carpenul şi speciile însoţitoare: tei (Tilia cordata, T. tomentosa), frasin (Fraxinus excelsior), paltin de câmp (Acer platanoides), paltin de munte (Acer pseudoplatanus), cireş (Cerasus avium), plop (Populus tremula), jugastru (Acer campestre), măr-pădureţ (Malus sylvestris), păr (Pyrus pyraster). După anul 1975 au fost plantaţi arbuştii: sânger (Swida sanguinea), păducel (Crataegus monogyna), dârmoz (Viburnum lantana), lemn râios (Euonymus verucosa), lemn cânesc (Ligustrum vulgare), salbă moale (Euonymus europaea) ş. a. Socul (Sambucus nigra), arţarul american (Acer negundo), ulmul (Ulmus pumila), sălcioara (Elaeagnus angustifolia) au apărut spontan. Compoziţia actuală a arboretului este formată din 15 specii de arbori. În primul etaj domină  stejarul pedunculat (Quercus  robur), care are înălţimea de 20m, iar diametrul tulpinilor 20-25 cm. Sunt câţiva copaci care au diametrul tulpinii 50cm. În etajul superior se află puţine exemplare de tei pucios (Tilia cordata), tei argintiu (Tilia tomentosa), frasin (Fraxinus excelsior), cireş (Cerasus avium), paltin de munte (Acer pseudoplatanus), arţar de câmp (Acer platanoides). În etajul doi al arboretului cresc carpenul (Carpinus betulus), jugastru (Acer campestre), mărul pădureţ (Malus silvestris), părul(Pyrus pyraster). Abundenţi sunt socul (Sambucus nigra) şi sângerul (Swida sanguinea).

Învelişu lierbos este format din specii de plante vernale: viorelele (Scilla bifolia), brebenei (Corydalis solida, C. cava), floarea vântului (Anemonoides ranunculoides), găinuşa (Isopirum thalictroides), grâuşorul (Ficaria vern). Mai târziu înfloresc colţişorul (Dentaria bulbifera), mierea ursului (Pulmonaria officinalis), rocoţelul (Stellaria holostea), leurda (Allium ursinum), lăcrămioara (Convalaria majalis), ceapa bulgărească (Nectaroscordum dioscoridis), piciorul caprei (Aegopodium podagraria), lintea-neagră (Lathyrus niger), rărunchiuoara (Glechoma hirsuta), brei (Mercurialis perennis), pecetea lui Solomon (Polygonatum latifolium, P. multiflorum). Sunt şi specii de plante care îşi păstrează frunzele pe tot parcursul iernii: edera (Hedera helix), rogozurile (Carex brevicollis, C. pilosa), laptele cânelui (Euphorbia amygdaloides), popivnicul (Asarum europaeum), crânceşul (Geum urbanum). Se mai întâlnesc aşa specii de plante ierboase: Viola reichenbachiana, Viola mirabilis, Viola hirta, Arum orientale, Dactylis glomerata, Ajuga genevensis, Equisetum ramosissimum, Epipactis heleborine, Brachipodium pinnatum, Fragaria vesca, Ranunculus auricomus, Rubus caesius, Aristolochia clematis, Chelidonium majus, Urtica dioica. În total în învelişul ierbos vegetează 37 specii de plante vasculare. Sunt şi câteva specii de plante rare ca laleaua Biberstein (Tulipa bibersteiniana), crinul de pădure (Lilium martagon), cepa bulgărească (Nectaroscordum  dioscoridis) .

În rezultatul efectuării lucrărilor de plantare în acest teritoriu avem o suprafaţă de pădure de stejar pedunculat cu carpen formată din 15 specii de arbori, 11 specii de arbuşti şi 37 specii de plante ierboase.

3.7. Microexpoziţia  pădure de stejar cu cireş

Microexpoziţia pădurii de stejar cu cireş a fost creată in 5 sectoare   pe versantul de Nord care se află în apropiere de blocul de laborator. Suprafaţa totală a microexpoziţiei  este de 1,90 ha. Este amplasată în coordonatele geografice: Latitudine N 46°58´48˝, Longitudine Eo 28°53´27˝, Altitudine  57 m în partea de jos a versantului şi 80 m în partea superioară a acestuia. Gradul de înclinare a versantului este de 4-8º. Apele subterane se află la  adâncime de 2 m în partea inferioară a versantului şi la adâncime de 13 m în partea superioară a acestuia. Soluri cenuşii de pădure, foarte superficiale (cu grosime mai mică de 15 cm) şi superficiale (15-30 cm) în partea  superioară a versantului, mijlociu profunde (30-60 cm) în partea mijlocie a versantului şi profunde în partea inferioară a acestuia.

La 22 aprilie 1972 pe toată suprafaţa a fost sădit puiet de stejar pedunculat. Puieţii de cireş (Cerasus avium), verigar (Rhamnus tinctoria), cruşin (Frangula alnus) şi alţi arbori şi arbuşti au fost aduşi din pădurea Rosoşeni (Ocolul silvic Briceni) şi plantaţi pe loc permanent în anul 1976. Pe parcursul anilor 1975-1982 în acest teritoriu s-a mai plantat puiet de paltin de câmp (Acer platanoides), paltin de munte (Acer pseudoplatanus), jugasatru (Acer campestre), arţar tătăresc (Acer tataricum) ş. a. precum şi arbuştii: sânger (Swida sanguinea), păducel (Crataegus monogyna), dârmoz (Viburnum lantana), corn (Cornus mas) şi viţa de pădure (Vitis sylvestris). În partea de jos a versantului a apărut mult puiet de soc (Sambucus nigra) şi  practic în acest loc s-a format o comunitate de plante caracteristică pentru locurile cu multă umezeală şi troficitate. În prezent în această suprafaţă vegetează aşa specii de plante vasculare: Pulmonaria mollis, Veratrum nigrum, Vinca minor, Poa nemoralis, Galium molugo, Dentaria bulbifera, Corydalis solida, Corydalis cava, Anemonoides ranunculoides, Anemonoides nemorosa, Galeobdolon luteum, Glechoma hirsuta, Allium ursinum, Ranunculus auricomus, Gagea lutea, Adoxa moshatelina, Ficaria verna, Galium apparine, Galium odoratum, Geranium phaeum, Stellaria holostea, Isopyrum thalictroides, Asarum europaeum, Polygonatum latifolium, P. multiflorum, Polystychum aculeatum, Nectaroscordum dioscoridis, Arum orientale, Lunaria annua, Lilium martagon, Hepatica nobilis, Cephalanthera longifolia, Galanthus nivalis, Fritilaria melagroides (fig. 9). În rezultatul efectuării lucrărilor în acest teritoriu avem un arboret format din 9 specii de arbori, 5 specii de arbuşti şi peste 33 specii de plante ierboase, dintre care 10 specii de plante sunt rare, iar 4 specii sunt incluse în Cartea Roşie a Republicii Moldova. Un stejar remarcabil la vârsta de 38 ani are 20 m înălţime şi diametru tulpinii 55 cm. În anul 2000 stejarul pedunculat a format ghindă, iar în anul 2001 a fost înregistrat puiet de stejar reproducere a anului 2001.

3.8. Microexpoziţia  pădure de stejar cu porumbar

Microexpoziţia pădure de stejar cu porumbar a fost creată pe o suprafaţă de 0,42 ha pe un versant de cu expoziţie Nord — Vest în partea de est a Grădinii Botanice. Este amplasată în coordonatele geografice: Latitudine N 46°58´67˝, Longitudine Eo 28°53´40˝, Altitudine 72 m. În partea de Nord-Vest microexpoziţia mărgineşte cu microexpoziţia de stejar cu carpen. Din partea de sud contactează cu microexpoziţia de gorun cu scumpie. Gradul de înclinare a versantului este de 6º. Apele subterane  se află la o adâncime de 10 m. Soluri mijlociu profunde (30-60 cm) în partea mijlocie a versantului şi profunde în partea de jos a versantului. Până a planta pădurea acest teritoriu a fost ocupat de o plantaţie de viţă de vie şi câţiva arbori de nuc. În anii 1970-1971 au fost defrişaţi arborii şi via, a fost arat pământul în toată suprafaţa.

Lucrările de plantare a stejarului au fost începute în anul 1972. Pe toată suprafaţa a fost sădit puiet de stejar pedunculat. Pe parcursul anilor 1975-1982 în acest teritoriu a fost plantat puiet de arţar tătăresc (Acer tataricum), sânger (Swida sanguinea), păducel (Crataegus monogyna), dârmoz (Viburnum lantana).

3.9. Microexpoziţia pădure de stejar pufos (Quercus pubescens).

Microexpoziţia pădurii de stejar pufos a fost creată  pe o suprafaţă de 30 ari pe versantul de Nord Vest din Valea Mare. Se află în coordonatele geografice: Latitudine N 46°58´59˝, Longitudine Eo 28°53´52˝, Altitudine  79 m. Gradul de înclinare a versantului este de 6-25º. Apele subterane se află la 4 m adâncime în partea inferioară a versantului şi la 10 m în partea superioară a  versantului. Soluri mijlociu profunde (30-60 cm) în partea inferioară a versantului şi soluri superficiale (15-30 cm) în partea superioară a versantului. Până a fi plantată pădurea acest teritoriu a fost ocupat de tufărişuri care alternau cu arbori solitari. În anii 1970-1971 au fost defrişaţi tufarii şi arat pământul în toată suprafaţa.

În aprilie 1975 pe toată suprafaţa a fost plantat puiet de stejar pufos şi stejar pedunculat adus din ocolul silvic Larga (întreprinderea silvică Cahul). O mică cantitate de puiet de stejar pufos a fost adus din ocolul silvic Hârbovăţ (întreprinderea silvică Tigina). Mai târziu am plantat speciile însoţitoare: tei pucios (Tilia cordata), frasin (Fraxinus excelsior), paltin de câmp (Acer platanoides), cireş (Cerasus avium), arţar tătăresc (Acer  tataricum). Au mai fost plantate specii de arbuşti: scumpie (Cotinus coggigria), sânger (Swida sanguinea), păducel (Crataegus monogyna), lemn râios (Euonymus verrucosa), dârmoz (Viburnum lantana). Au apărut tufe de măceş (Rosa canina) şi porumbar (Prunus spinosa). Gradul de acoperire a ierburilor este 20-40%. Sunt aşa specii de plante: Geum urbanum, Ornitogalum oreoides, Galium molugo, Viola mirabilis, Ballota nigra ş. a.

 3.10.  Microexpoziţia populaţie de plop alb.

În luncă în apropiere de apele lacului este un pâlc de plop-alb(Populus alba) din 25 exemplare. Ocupă o suprafaţă de  0,17 ha. Se află în coordonatele geografice: Latitudine N 46°58´51˝, Longitudine Eo 28°53´20˝, Altitudine  57 m Acest pâlc de plop nu a fost plantat dar este de origine spontană. La proiectarea  sistemului de lacuri s-a stăruit în aşa fel ca acest pâlc de plop să fie păstrat. Actualmente înălţimea plopului este de 18 m. Diametrul tulpinii copacilor variază de la 20 până la 50cm. După ce sau umplut lacurile cu apă nivelul apelor subterane în luncă s-a ridicat considerabil, din care cauza plopi  şi-au pierdut simţitor din vitalitate şi în anii 1995-2000 s-au uscat patru arbori.

Aşa stând lucrurile, am încercat  să susţinem regenerarea naturală, interzicând  cositul ierbii sub coronamentul  populaţiei de plop. Peste câţiva ani a apărut mult puiet, mai ales în locurile mai ridicate a luncii, unde nivelul apelor subterane este puţin mai adânc.

3.11. Microexpoziţia  pădure de salcie

În partea de jos a versantului cu expoziţie nordică şi în luncă s-au păstrat grupuri de sălcii şi exemplare solitare de sălcii arborescente (Salix alba şi Salix fragilis). Salcia creşte în condiţii de umezeală de tipul umed-ud şi condiţii de troficitate destul de favorabile. Sunt câteva sălcii care au diametrul tulpinii 90 cm, înălţimea 20 m. Între drum şi microexpoziţia de stejar cu cireş printre sălcii în anul 1976 a fost  sădit  stejar pedunculat (Quercus robur), frasin (Fraxinus excelsior), câteva exemplare de cireş (Cerasus avium) şi paltin de câmp (Acer platanoides). S-au mai plantat specii de arbuşti: lemn cânesc (Ligustrum vulgare), lemn râios (Euonymus verrucosa), cruşin (Frangula alnus), viţă de pădure (Vitis sylvestris). Peste un timp a apărut mult soc (Sambucus nigra), arţar american (Acer negundo), hamei (Humulus lupolus). Învelişul ierbos este slab dezvoltat deoarece locul este mult umbrit. Însă în locurile puţin luminate sunt pâlcuri de mure (Rubus caesius), coada calului (Equisetum arvense), scrântitoare (Potentila reptans), ociul broaştei (Ranunculus repens), iarba de lingoare (Lisimacia numularia) ş. a. În felul acesta s-a purces la crearea unei suprafeţe apropiate pădurilor de stejăret de luncă în amestec cu salcie. În luncă grupurile de sălcii alterează cu exemplare solitare printre care sunt poiene mari cu un înveliş ierbos bine dezvoltat. Gradul de acoperire a ierburilor din luncă este de 100%. Pentru crearea microexpoziţiei de stepă în Grădina Botanică a Academiei de Ştiinţe a Moldovei a fost atribuit un sector  cu suprafaţa 30 ari pe un versant cu expoziţie nord-vestică, cu înclinaţie de 2-5o care coboară în partea inundabilă a văii unui afluient al râului Bâc. Coordonatele geografice: latitudine N 46°58´58˝, Longitudine Eo 28°53´40˝ Altitudine  60 m. Până la valorificare terenul a fost ocupat cu pâlcuri şi arbori solitari de vişin, zarzăr, porumbar şi salcâm. S-a decis ca pământul din preajma iazurilor situate în partea inundabilă să fie rezervate pentru restabilirea comunităţilor naturale de luncă inundabilă. La baza creării comunităţilor ierboase au fost aplicate toate cele trei metode utilizate pentru crearea spaţiilor similare în Grădinile Botanice din Stavropol, Doneţk şi Moscova.

Prin metoda de transplantare a unor porţiuni de pământ înţelenit a fost creată o suprafaţă  cu vegetaţie de stepă. În toamna anului 1977 au fost colectate porţiuni de pământ înţelenit cu vegetaţie de stepă, din apropiere de comuna Vatra şi plasate în sectorul preconizat pentru microexpoziţia de stepă.

Prin metoda însesemânţării a fost creat restul microexpoziţiei de stepă. În luna iulie şi august s-au colectat seminţe de negară (Stipa capillata, S. lessingiana), păiuş (Festuca valesiaca), bărboasă (Bothriochleoa ishaemum) — specii edificatoare şi dominante a formaţiunilor de stepă şi alte specii caracteristice comunităţilor vegetale de stepă din sectorul cu vegetaţie de stepă din apropierea satului Bugeac (raionul Comrat). Seminţele colectate în luna septembrie a aceluiaş an au fost semănate în teritoriului microexpoziţiei vegetaţie de stepă. Astfel, pe parcursul perioadei din anul 1977 până în prezent au avut loc anumite succesiuni în direcţia schimbării speciilor dominante: specii ruderale — negara — păiuşul — bărboasă. Pe parcursul anilor au fost mobilizate şi specii de plante rare, plante caracteristice pentru comunităţile de stepă şi plantate în acest teritoriu. În această suprafaţă actualmente vegetează aşa specii de plante rare: Genisra tetragona, Koeleria moldavica, Pimpinella tragium, Silene supina, Ephedra distachya, Schivereckia podolica, Iris variegata, Astragalus albidus, Paronichya cephalotes. În anul 1997 în rezultatul inventarierii au fost identificate 153 specii de plante vasculare. Au fost identificate 39 specii de plante rare şi pe cale de dispăriţie. Două specii de plante Genista tetragona şi Koeleria moldavica au fost atribuite la categoriea de specii de plante rare pe cale de dispariţie. Două specii de plante Pimpinella tragium  şi Silene supina au fost găsite în Basarabia după anul 1994. Speciile de plante Paeonia peregrina, Genista tetragona, Stipa lessingiana, Digitalia lanata, Pulsatila grandis, Adonis vernalis sunt incluse în Cartea Roşie a Republicii Moldova.

5. Microexpoziţia  vegetaţie de luncă mezofită

Este situată pe malurile laculurilor 3 şi 4. Pajiştile de luncă mezofită alternează cu pâlcuri de plop alb şi salcie precum şi cu arbori solitari. În rezultatul inventarierii plantelor vasculare în acestă suprafaţă au fost evidenţiate 90 specii de plante vasculare.

În apa lacului 3 în apropiere de maluri vegetează o populaţie de broscăriţă (Potamogeton crispus). Pe lângă maluri în lacurile 3 şi 4 sunt exemplare  solitare de pătlagina apei (Alisma plantago-aquatica).  Printre pietre pe malurile laculurilor 3 şi 4 vegetează 23 specii de plante vasculare: Alisma plantago-aquatica, Carex vulpina, Catabrosa  aquatica, Equisetum arvense, Equisetum hyemale, Eupatorium cannabinum, Humulus lupulus, Juncus filiformis, Lycopus europaeus, Medicago romanica, Phragmites australis, Potentilla reptans, Plantago major, Poa pratense, Ranunculus repens, Rorippa austriaca, Rubus caesius, Solanum dulcamara, Trifolium repens, Tussilago farfara, Typha angustifolia, Typha latifolia, Vicia dumetorum.

Vegetaţia din luncă (de la malurile lacului până la drumul asfaltat) s-a format sub influenţa apelor subterane care se află la mici adâncimi. Actualmente în luncă vegetează 8 specii de arbori (Acer negundo, Acer tataricum, Elaeagnus  angustifolia, Populus alba, Pyrus pyraster, Quercus robur, Robinia pseudacacia, Salix alba) şi 5 specii de arbuşti (Crataegus monogyna, Lonicera xylosteum, Rosa sp., Swida sanguinea) şi 80 specii de plante ierboase (Achillea  cartilaginea, Agrimonia eupatoria, Ajuga genevensis, Anchusa pseudoocroleuca, Arctium tomentosum, Aristolochia clematitis, Arrhenatherum elatius, Artemisia absinthium, Artemisia austriaca, Artemisia vulgaris, Asparagus officinalis, Ballota nigra, Berteroa incana, Bromus arvensis, Carex melanostachya, Carex riparia, Capsella bursa-pastoris, Cichorium intybus, Cirsium arvense, Convolvulus arvense, Coronilla varia, Cynoglossum officinale, Dactylis glomerata, Daucus carota, Dipsacus sp., Equisetum arvense, Elytrigia repens, Erigeron canadensis, Galium aparine, Galium  humifusum, Geum urbanum, Glechoma hederacea, Helianthus tuberosus, Hieracium pilosella, Humulus lupulus, Iris pseudacorus, Lamium amplexicaule, Lamium purpureum, Lathyrus tuberosus, Lavatera thuringiaca, Lycopus europaeus, Lysimachia nummularia, Lysimachia vulgaris, Marrubium peregrinum, Medicago falcata, Melilotus officinalis, Muscari  neglectum, Pastinaca sylvestris, Phragmites australis, Plantago major, Plantago lanceolata, Potentilla impolita, Potentilla reptans, Ranunculus reptans, Rubus caesius, Rumex conglomeratus, Salvia nemorosa, Saponaria officinalis, Solidago virga aurea, Sonchus arvensis, Taraxacum officinale, Tragopogon dubius, Trifolium repens, Tussilago farfara, Verbascum, Vicia dumetorum, Viola alba. Un anumit impact asupra pajiştilor din această suprafaţă au avut lucrările în timpul construcţiei lacurilor şi staţiei de pompare a apei, plantarea unor arbori şi arbuşti etc.

6. Microexpoziţia  pajişti  mezofile  de deal

Sunt două suprafeţe cu vegetaţie de deal.  Prima suprafaţă se află în apropierea  poarţii de est  a Grădinii Botanice.  Ocupă o suprafaţ de 3 ari. Este înconjurată de arboreturi şi în mare parte reflectă configuraţia poienilor din pădurile noastre. Gradul de acoperire a ierburilor este de 100%. În covorul vegetal al acestei poiene au fost înregistrate 40 de specii de plante vasculare caracteristice vegetaţiei poienelor. A doua suprafaţă se află în apropierea blocului de laborator, la coada văii mici. Ocupă  o suprafaţă de 1,5  ari. Gradul de acoperire a ierburilor este de 100%. Compoziţia floristică include 35 specii  de plante vasculare.

7. Colecţia  specii de plante rare

Colecţia de plante rare din cadrul Expoziţiei Vegetaţia Moldovei include 90 specii de plante vasculare. În colecţia de plante rare actualmente vegetează aşa specii: Achillea  coarctata, Achillea ochroleuca, Adonis vernalis, Anemonoides nemorosa, Astragalus  asper, Bellevalia sarmatica, Berberis vulgaris, Carpinus orientalis, Colchicum  fominii, Crocus reticulatus, Cystopteris fragilis, Daphne mezereum, Digitalis lanata, Dryopteris carthusiana, Dryopteris filix-mas, Euonymus nana, Fritillaria melagroides,  Galanthus nivalis, Geranium phaeum, Gladiolus imbricatus, Gymnospermium odessanum, Helichrysum arenarium, Hepatica nobilis, Iris halophyla, Lunaria annua, Padus avium, Paeonia peregrina, Pulsatilla nigricans, Sempervicum ruthenicum, Staphylea pinnata, Tulipa biebersteiniana. Pe parcursul mai multor ani s-au efectuat înregistrări şi observaţii fenologice asupra plantelor din colecţie. În ultimii ani au fost transplantate multe specii de plante rare în microexpozioţiile respective de acea actualmente reprezintă rămăşiţile colecţiei de cândva.